Şcoala deseori reprezintă o sursă de stres pentru copii şi adolescenţi. Deşi mi-a plăcut să merg la şcoală şi am avut multe materii preferate, încă simt o strângere de inimă când mă gândesc la noaptea de dinaintea unui test, la ascultările în faţa clasei sau la temele mult prea numeroase.
Însă, de departe, cele mai stresante erau NOTELE. Chinuitoare şi irelevante, fără un rol important în parcursul profesional sau în viața individului. Din nefericire, în România nu se punctează adevăratul nivel al copilului, nu se ia în calcul felul cum aplică constructiv cantitatea de informaţii pe care a asimilat-o, ci modul în care respectivul copil răspunde la stres. Din cauza bias-urilor didactice, se întâmplă un fenomen pe care l-am observat personal: dacă elevul este detaşat sau foarte stăpân pe el, va obţine o notă mare, iar dacă este timorat, speriat, nesigur, va lua o notă mică, chiar dacă poate a învăţat suficient iar în alte circumstanţe (mai relaxante) ar putea să redea materia fără nicio problemă. Astfel sunt avantajați copiii preponderent extrovertiți iar cei introvertiți au de suferit.
Mi-aş fi dorit ca sfaturile următoare să îmi fi fost spuse şi mie în copilărie:
- NOTELE NU REPREZINTÃ O UNITATE DE MÃSURÃ A INTELIGENŢEI CUIVA. Notele reprezintă doar o formă de verificare. Sunt importante în măsura în care îţi orientează cumva demersul educaţional, însă nu sunt vitale. O notă slabă trebuie să te convingă pe tine, ca elev, să te străduieşti mai mult şi nu să te înjosească.
- NU ESTE NECESAR SĂ CUNOASCÃ PERFECT TOATE MATERIILE. Motivul pentru care elevii studiază numeroase materii la şcoală este pentru a îi ajuta să se orienteze spre o pasiune sau o eventuală meserie şi nu pentru a îi transforma în Homo Universalis. Chiar dacă, pentru fiecare profesor, materia predată este cea mai importantă, nu înseamnă că elevii trebuie să considere acelaşi lucru. Profesorul şi-a urmat deja pasiunea şi este indicat ca şi copilul să procedeze la fel.
Bineînţeles că există materii care sprijină dezvoltarea gândirii mai mult ca altele, însă numărul sporit de ore este suficient pentru a îşi demonstra utilitatea; cu siguranţă copiii vor acumula mai multe cunoştinţe de la o materie predată de 6-7 ori pe săptămână, decât de la o materie ce apare o dată sau de două ori în orar. Vorba aceea: Repetiția este mama învățăturii.
- ATENŢIA LA CLASÃ TE AJUTÃ SÃ REŢII MAI MULT DE 70 % DIN INFORMAŢII. Ajută-ți copilul să exerseze ATENȚIA, colorați forme, identificați diferențele dintre imagini, faceți puzzle-uri, șamd. Orice ajută la dezvoltarea atenției este deosebit de important!
- COPIII AU NEVOIE SĂ PUNĂ ÎNTREBÃRI. În România cadrele didactice lansează această invitaţie, fără a îşi dori cu adevărat să treacă şi la fapte. De cele mai multe ori, elevii rămân timoraţi în bănci şi se ascund ruşinaţi, gândindu-se că sunt singurii care nu au înţeles. Chiar dacă cei mici se confruntă cu astfel de situaţii, este important să nu cedeze. Întrebările sunt esenţiale, iar ideea că părinţii sau colegii ar putea oferi răspunsuri mai bune este total greşită. Exlicaţia trebuie să fie oferită de către o persoană avizată. Fiecare avem limitele noastre, dar nu putem scuza indiferența sau lipsa de interes atunci când aceasta afectează negativ rezultatele profesiei.
- ÎNVAȚĂ-L SĂ ÎȘI FACĂ TEMELE SINGUR. Temele sunt o metodă foarte bună de auto-evaluare. Încurajaţi-i pe elevi să nu se gândească la propria incapacitate sau la ce vor spune colegii/profesorii. Temele nu le contorizează eşecul, ci sunt un mod de a verifica ceea ce ştiu deja și a relua procesul de învățare dacă este nevoie. Dacă sunt lucruri neclare, încurajaţi-i să îşi pregătească o listă cu întrebări şi să le adreseze la clasă.
- GREŞEALA NU SE TAXEAZÃ. Greşeala este cel mai important mijloc de învăţare. Ea trebuie să fie corectată cu verde. Niciodată ştearsă, ci tăiată cu o line, pentru a beneficia de varianta greşită, dar şi de cea corectă. Greşelile trebuie dezbătute, nu blamate – eventual soluţiile pot fi oferite chiar de către colegi. Astfel, copiii nu vor avea oroare de greşeală, situaţie foarte des întâlnită în învăţământul românesc.
Pentru cadrele didactice care ne citesc, vă invităm,
SÃ INOVÃM ÎMPREUNÃ SISTEMUL DE ÎNVÃŢÃMÂNT!
Dacă v-a plăcut acest editorial, vă invităm să îl distribuiți pe rețelele de socializare.
Suntem curioși cum vă raportați la acest subiect în calitate de cadre didactice sau părinți și așteptăm opinia dumneavoastră în secțiunea de comentarii de la finalul paginii. Mulțumim!
Autor: Gabriela Chirobocia | Un articol marca © HiKiddo.
