Elevii model şi capcana perfecţionismului
Deşi societatea noastră promovează perfecţionismul şi îl ridică la rang de calitate, aceasta este doar o capcană a capitalismului, care îşi doreşte să muncim mult, să fim productivi şi să ne depăşim limitele. În realitate, perfecţionismul denotă o lipsă de încredere în forţele proprii şi poate fi întâlnit atât la adulţi, cât şi la copii. Cu siguranţă aveţi elevi care ridică tot timpul mânuţa, care învaţă constant pentru a obţine note maxime, care îşi fac consecvent temele şi exersează la toate materiile, încercând să devină elevi model.
De fapt, această căutare a aprecierii celorlalţi presupune o lipsă de echilibru interior, de împăcare cu sine. Elevii model trăiesc într-o permanentă stare de anxietate, străduindu-se să îi mulţumească pe ceilalţi şi întrebându-se dacă tot ceea ce fac este suficient.
De ce este perfecţionismul atât de imperfect?
Deoarece are la bază cuvintele: “NU SUNT SUFICIENT DE BUN”. Teama de a fi abandonaţi, uitaţi sau desconsideraţi este omniprezentă şi îi îndeamnă pe copilaşi să îşi depăşească limitele, pentru a depăşi aştepările adulţilor. Se văd prin ochii acestora şi se lasă caracterizaţi de cuvintele lor, fără a putea descoperi ce anume îi face cu adevărat speciali.
De obicei, elevii model sunt „buni la toate”, fără a excela cu adevărat la nimic, sau fără a avea o pasiune sau un hobby în afara şcolii. Din păcate, de cele mai multe ori, elevii model nici nu au prea mulţi prieteni, deoarece „perfecţiunea” este o “calitate” greu de suportat.
În realitate, aceşti copilaşi nu îşi doresc să obţină note maxime şi nici nu sunt interesaţi de materiile de la şcoală (nu într-o măsură atât de mare). Ceea ce îi interesează cu adevărat este sentimentul de apartenenţă şi de acceptare cu ajutorul căruia pot depăşi frica de abandon. Munca excesivă devine calea cea mai accesibilă spre a combate lipsa încrederii în sine. Prin urmare, scopul elevilor eminenţi nu este cunoaşterea, ci aprecierea celorlalţi.
De ce perfecţionismul trebuie combătut?
Deoarece perfecţionismul aduce cu sine FRICA DE GREŞEALÃ, iar greşeala este cel mai bun mod de învăţare şi cea mai eficientă metodă de auto-depăşire. Greşeala este ESENŢIALÃ, pentru că îţi demonstrează că înveţi pentru tine, oferindu-ţi totodată şi satisfacţia progresului.
Însă, perfecţioniştii nu acceptă faptul că fiinţa umană este un amestec de bine şi rău, ei îmbrăţişează doar latura pozitivă a sinelui, respingând cu îndârjire latura sa negativă, deoarece aceasta poate reprezenta o sursă de dezaprobare şi un potenţial motiv de abandon. Cu fiecare zi, se adâncesc în această minciună şi îşi reneagă şi mai mult adevăratul sine, alcătuit atât din calităţi cât şi din defecte.
Cum combatem perfecţionismul?
Conştientizând faptul că suntem fiinţe umane şi nu îngeri. Că suntem buni şi răi deopotrivă şi că această combinaţie dintre bine şi rău ne face unici. Îmbrăţişând greşeala şi înţelegând faptul că, pentru a fi cu adevărat acceptaţi de ceilalţi, trebuie să ne acceptăm mai întâi pe noi înşine. Că dincolo de performanță, suntem ființe complexe cu nevoi emoționale și sociale deopotrivă.
Dacă v-a plăcut acest editorial, vă invităm să îl distribuiți pe rețelele de socializare.
Suntem curioși cum vă raportați la acest subiect și așteptăm opinia dumneavoastră în secțiunea de comentarii de la finalul paginii. Mulțumim!
Autor: Gabriela Chirobocia | Un articol marca © HiKiddo.
